Modul Teme Orizontale

STRUCTURĂ DE CUPRINS PROPUSĂ (se va dezvolta periodic / actualiza după caz)

Cap.I Introducere (dezvoltat în luna septembrie 2021)

Cap.II Definiții (dezvoltat în luna octombrie 2021)

II.1 Egalitate Șanse – Noțiuni de bază și termeni utilizați
II.2 Dezvoltare durabilă – Noțiuni de bază și termeni utilizați

Cap.III Cadrul legal (dezvoltat în luna noiembrie 2021)

III.1 Egalitate de șanse – cadru legal
III.2 Dezvoltare durabilă – cadru legal

Cap.IV Egalitatea de șanse

IV.1 Discriminarea (dezvoltat în luna decembrie 2021)
IV.2 Forme ale discriminării (dezvoltat în luna decembrie 2021)
IV.3 Egalitatea de gen (dezvoltat în luna ianuarie 2022)
IV.4 Nediscriminarea (dezvoltat în luna ianuarie 2022)
IV.5 Accesabilitatea pentru persoanele cu dizabilități (dezvoltat în luna ianuarie 2022)
IV.6 Schimbările demografice (dezvoltat în luna ianuarie 2022)

Cap.V Dezvoltarea durabilă

V.1 Obiective de dezvoltare durabilă (dezvoltat în luna Ianuarie 2021)
V.2 Mediu (dezvoltat in luna Februarie 2022)
V.3 Social (Dezvoltat în luna Martie)
V.4 Economic (Dezvoltat în luna Martie)

Cap.VI Promovarea și integrarea temelor orizontale în cadrul proiectului (dezvoltat în luna Martie 2022)

Cap.VII Exemple de bună practică(dezvoltat partial în luna ianuarie și completat în Februarie 2022)

Cap.VIII Anexe

 

---

Cap.I INTRODUCERE

Când vorbim de Teme Orizontale în cadrul proiectului „PCCC – Sistem functional de stagii de Practica pentru studenții din domeniul Constructiilor si Cailor de Comunicatii” ID 133296 avem în vedere două mari concepte:

➢ EGALITATEA DE ȘANSE
➢ DEZVOLTAREA DURABILĂ

EGALITATEA DE ȘANSE: are în vedere un principiu important și anume acela al respectării egalității de șanse și nondiscriminării și se va realiza fără condiționări, deosebiri, excluderi, preferințe, restricții bazate pe criterii de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, vârstă, handicap, situație sau responsabilitate familială și alte asemenea criterii care pot conduce la acte de discriminare directă sau indirect.

Acest concept cuprinde:

➢ egalitatea de gen;
➢ nediscriminarea;
➢ accesabilitatea pentru persoanele cu dizabilități;
➢ schimbările demografice.

DEZVOLTAREA DURABILĂ: conform definiției elaborate de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare din cadrul Națiunilor Unite în anul 1987, este „dezvoltarea care răspunde nevoilor din prezent, fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a răspunde propriilor nevoi”. Dezvoltarea durabilă pornește de ideea unui echilibru stabil între om și mediu.

Acest concept cuprinde 3 dimensiuni:

➢ socială;
➢ economică;
➢ de mediu.

---

Cap.II DEFINIȚII

II.1 Egalitate Șanse – Noțiuni de bază și termeni utilizați

Egalitatea de șanse are în vedere un principiu important și anume acela al respectării egalității de șanse și nondiscriminării și se va realiza fără condiționări, deosebiri, excluderi, preferințe, restricții bazate pe criterii de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, vârstă, handicap, situație sau responsabilitate familială și alte asemenea criterii care pot conduce la acte de discriminare directă sau indirect.

Ca sub-principii, acest concept cuprinde:

➢ egalitatea de gen;
➢ nediscriminarea;
➢ accesabilitatea pentru persoanele cu dizabilități;
➢ schimbările demografice.

Acces neîngrădit al persoanei cu dezabilități = Accesul fără limitări sau restricții la mediul fizic, informațional şi comunicațional.
Acces/Accesibilitate = Ansamblul de măsuri şi lucrări de adaptare a mediului fizic, precum şi a mediului informațional si comunicațional conform nevoilor persoanelor cu handicap, factor esențial de exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligațiilor persoanelor cu handicap în societate.
Acțiune pozitivă = Acele acțiuni speciale care sunt întreprinse temporar pentru a accelera realizarea în fapt a egalității de șanse între femei si bărbați şi care nu sunt considerate acțiuni de discriminare.
Adaptare = Procesul de transformare a mediului fizic şi informațional, a produselor sau sistemelor, pentru a le face disponibile şi persoanelor cu handicap.
Adaptare rezonabilă = Acele modificări şi ajustări necesare şi adecvate, care nu impun un efort disproporționat sau nejustificat atunci când este necesar într-un caz particular, pentru a permite persoanelor cu dizabilităţi să se bucure sau să-şi exercite, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Adaptare rezonabilă la locul de muncă = Totalitatea modificărilor făcute de angajator pentru a facilita exercitarea dreptului la muncă al persoanei cu handicap; presupune modificarea programului de lucru, achiziționarea de echipament, dispozitive si tehnologii asistive si alte măsuri asemenea.
Angajare asistată = Opţiunea de angajare care facilitează munca în locuri de muncă obişnuite de pe piaţa competitivă a muncii şi care presupune oferirea de sprijin în căutarea locului de muncă şi la locul de muncă, transport, tehnologii ajutătoare, instruire, specializare.
Categorie defavorizată = Acea categorie de persoane care fie se află pe o poziţie de inegalitate în raport cu majoritatea cetăţenilor datorită diferenţelor identitare faţă de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere şi marginalizare.
Comunicarea = include limbaje, afişare de text, Braille, comunicare tactilă, imprimare cu corp mare de literă, mijloace multimedia accesibile, precum şi modalităţi de exprimare în scris, audio, în limbaj simplu, prin cititor uman şi moduri augmentative şi alternative, mijloace şi formate de comunicare, inclusiv informaţie accesibilă şi tehnologie de comunicare
Design universal = proiectarea produselor, mediului, programelor şi serviciilor, astfel încât să poată fi utilizate de către toate persoanele, pe cât este posibil, fără să fie nevoie de o adaptare sau de o proiectare specializate. Design Universal nu va exclude dispozitivele de asistare pentru anumite grupuri de persoane cu dizabilităţi, atunci când este necesar
Discriminare = Orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
Discriminare bazată pe criteriul de sex = Discriminarea directă şi discriminarea indirectă, hărţuirea şi hărţuirea sexuală a unei persoane de către o altă persoană la locul de muncă sau în alt loc în care aceasta își desfăşoară activitatea, precum şi orice tratament mai puţin favorabil cauzat de respingerea unor astfel de comportamente de către persoana respectivă ori de supunerea sa la acestea.
Discriminare directă = Situația în care o persoană este tratată mai puțin favorabil, pe criterii de sex, decât este, a fost sau ar fi tratată altă persoană într-o situație comparabilă.
Discriminare indirectă = Situația în care o dispoziție, un criteriu sau o practică, aparent neutră, ar dezavantaja în special persoanele de un anumit sex în raport cu persoanele de alt sex, cu excepția cazului în care această dispoziție, acest criteriu sau această practică este justificată obiectiv de un scop legitim, iar mijloacele de atingere a acestui scop sunt corespunzătoare şi necesare.
Discriminare multiplă = Orice faptă de discriminare bazată pe două sau mai multe criterii de discriminare.
Discriminare pe criterii de dizabilitate = Orice diferenţiere, excludere sau restricţie pe criterii de dizabilitate, care are ca scop sau efect diminuarea sau prejudicierea recunoaşterii, beneficiului sau exercitării în condiţii de egalitate cu ceilalţi a tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în domeniul politic, economic, social, cultural, civil sau în orice alt domeniu. Termenul include toate formele de discriminare, inclusiv refuzul de a asigura o adaptare rezonabilă
Dizabilitate = Termenul generic pentru afectări/deficienţe, limitări de activitate şi restricţii de participare, definite conform Clasificării internaționale a funcționarii, dizabilităţii şi sănătăţii, adoptată şi aprobată de Organizația Mondială a Sănătăţii, şi care relevă aspectul negativ al interacțiunii individ-context.
Egalitate de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi = Luarea în considerare a capacităților, nevoilor şi aspirațiilor diferite ale persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal al acestora.
Egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă = Accesul nediscriminatoriu la:

a) alegerea ori exercitarea liberă a unei profesii sau activităţi;
b) angajare în toate posturile sau locurile de muncă vacante şi la toate nivelurile ierarhiei profesionale;
c) venituri egale pentru munca de valoare egală;
d) informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecționare, specializare şi recalificare profesională, inclusiv ucenicia;
e) promovare la orice nivel ierarhic şi profesional;
f) condiții de încadrare în muncă şi de muncă ce respectă normele de sănătate şi securitate în muncă, conform prevederilor legislației în vigoare, inclusiv condiţiile de concediere;
g) beneficii, altele decât cele de natură salarială, precum şi la sistemele publice şi private de securitate socială;
h) organizații patronale, sindicale şi organisme profesionale, precum şi la beneficiile acordate de acestea;
i) prestații şi servicii sociale, acordate în conformitate cu legislația în vigoare.

Egalizarea șanselor = Procesul prin care diferitele structuri sociale şi de mediu, infrastructură, serviciile, activitățile informative sau documentare devin disponibile şi persoanelor cu handicap.
Hărțuire = Situația în care se manifestă un comportament nedorit, legat de sexul persoanei, având ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii persoanei în cauză şi crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor.
Hărţuire sexuală = Situația în care se manifestă un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii unei persoane si, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor.
Incluziune socială = Setul de măsuri şi acțiuni multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației, sănătăţii, informării şi comunicării, mobilităţii, securității, justiției şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale.
Integrare socială = Procesul de interacțiune dintre individ sau grup şi mediul social, prin intermediul căruia se realizează un echilibru funcțional al părților.
Muncă de valoare egală = Activitatea remunerată care, în urma comparării, pe baza aceloraşi indicatori şi a aceloraşi unităţi de măsură, cu o altă activitate, reflectă folosirea unor cunoștințe şi deprinderi profesionale similare sau egale şi depunerea unei cantităţi egale ori similare de efort intelectual şi/sau fizic.
Persoană cu dizabilităţi = Acele persoane cărora, datorită unor afecțiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilităţile de a desfăşura în mod normal activităţi cotidiene, necesitând măsuri de protecție în sprijinul recuperării, integrării şi incluziunii sociale.
Principiul egalităţii de tratament = Lipsa oricărui tratament discriminatoriu, direct sau indirect, pe criteriul de sex, în special prin referirea la starea civila sau familială. Prin principiul egalităţii de tratament se înţelege:

a) că nu va exista nicio discriminare directă bazată pe criteriul de sex, inclusiv aplicarea unui tratament mai puţin favorabil femeilor pe motive de sarcină şi maternitate;
b) că nu va exista nicio discriminare indirectă bazată pe criteriul de sex.

Scheme profesionale de securitate socială = Schemele al căror scop este de a furniza salariaților sau persoanelor care desfăşoară activităţi independente dintr-o întreprindere ori grup de întreprinderi, un domeniu de activitate economică, sector profesional sau grup de sectoare, prestații menite să suplimenteze ori să înlocuiască prestațiile prevăzute de sistemul general public de securitate socială, indiferent dacă apartenenţa la aceste scheme este obligatorie sau facultativă.
Șanse egale = Rezultatul procesului de egalizare a șanselor, prin care diferitele structuri ale societăţii şi mediului sunt accesibile tuturor, inclusiv persoanelor cu handicap.
Tratament discriminatoriu = Orice excludere, restricție ori diferenţă de tratament, direct sau indirect, între femei si bărbaţi.
Victimizare = Orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării.

 

II.2 Dezvoltare durabilă – Noțiuni de bază și termeni utilizați

Poluatorul plătește – principiu de bază în politicile de mediu și care prevede ca plata costurilor cauzate de poluare să fie suportată de cei care o generează. Astfel se urmărește internalizarea costurilor de poluare la nivelul celor responsabili, principiul având scopul de a încuraja operatorii economici care poluează să îmbunătățească procesele de producție astfel încât impactul negative asupra mediului înconjurător să se diminueze.
Protecția biodiversității – activitățile desfășurate vor avea în vedere ca impactul asupra biodiversității să fie minim sau chiar inexistent.
Utilizarea eficientă a resurselor – utilizarea cu responsabilitate a resurselor pentru a preveni poluarea si/sau efecte negative asupra mediului
Atenuarea și adaptarea la schimbările climatice – acțiuni concrete ce contribuie la indeplinirea obiectivelor de conservare a naturii prin susținerea colectării și/sau reciclării deșeurilor, reducerea consumului de energie, gestionarea eficientă a resurselor și reducerea poluării
Reziliența la dezastre – analizarea și gestionarea riscurilor pentru a reduce riscul unor dezastre in și prin activitățile desfășurate

Termeni specifici așa cum sunt definiți în Ordonanţă de Urgenţă nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului:

Biodiversitate – Variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale şi complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifică, interspecifică şi diversitatea ecosistemelor.
Dezvoltare durabilă – Dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi.
Deșeu – Orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca.
Echilibru ecologic – Ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia.
Emisie – Evacuarea directă ori indirectă, din surse punctuale sau difuze, de substanţe, vibraţii, radiaţii electromagnetice şi ionizante, căldură ori de zgomot în aer, apă sau sol.
Evaluarea impactului asupra mediului – Proces menit să identifice, să descrie şi să stabilească, în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului.
Habitat natural – Arie terestra, acvatică sau subterană, în stare naturală sau seminaturală, ce se diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice.
Mediu – Mediul reprezintă ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului.
Poluant – Orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale.
Poluare – Introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate adduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime.
Prejudiciu – Efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanţi, activităţi dăunătoare ori dezastre.
Proiect – Execuţia lucrărilor de construcţii sau alte instalaţii ori amenajări, alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implică extragerea resurselor minerale.
Resurse naturale – Totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană: resurse neregenerabile – minerale şi combustibili fosili, regenerabile – apă, aer, sol, floră, fauna sălbatică, inclusiv cele inepuizabile – energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor.
Schimbări climatice – Procesul de încălzire globală cauzat de emisiile de gaze cu efect de seră, asociat cu fenomenele meteorologice extreme precum inundațiile, seceta, creşterea temperaturilor medii la nivel global și cu creşterea nivelului mării şi micşorarea calotei glaciare.
Substanță – Element chimic şi compuşi ai acestuia, în înţelesul reglementărilor legale în vigoare, cu excepţia substanţelor radioactive şi a organismelor modificate genetic. 

Cap.III CADRUL LEGAL

III.1 Egalitate de șanse – cadrul legal

În articolul 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului se stipulează: „Fiecare om se poate prevala de toate drepturile și libertățile proclamate în prezenta Declarație fără nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine națională sau socială, avere, naștere sau orice alte împrejurări.”
Sferele in care discriminarea se poate manifesta sunt multiple si vizează în principal: condiționarea participării la o activitate economică a unei persoane ori a alegerii sau exercitării libere a unei profesii, accesul la serviciile publice administrative si juridice, de sănătate, la alte servicii, bunuri si facilități, accesul la educație, libertatea de circulație, dreptul la libera alegere a domiciliului si accesul în locurile publice, dreptul la demnitatea personal.

În practică, apartenența la unele grupuri sociale determinate de una sau mai multe dintre caracteristicile enumerate creează stigmate și situații de inegalitate nejustificate în raport cu situația dată, ceea ce face ca aceste persoane să renunțe la a mai beneficia de drepturi altfel respectate pentru ceilalți membri ai societății.

În tematica egalității de șanse întâlnim și conceptul de accesibilitate definită ca posibilitatea asigurată persoanelor cu dizabilități de a avea acces, în condiții de egalitate cu ceilalți cetățeni, la mediul fizic, transport, tehnologii și sisteme de informații și comunicare, precum și la alte facilități și servicii. Practic accesibilitatea înseamnă a oferi tuturor persoanelor posibilitatea de a trăi independent și de a participa la toate aspectele vieții, referindu-ne atât la aspecte din mediul fizic , cât și la mediul informațional.

De asemenea schimbările demografice cu care se confruntă Uniunea Europeană ridică și ele provocări în domeniul egalității de șanse: îmbătrânirea populației, scăderea natalității, migrație sau structuri familiale modificate.

Dacă faci parte din majoritatea populației unei regiuni/ teritoriu, nu ai dizabilități sau cerințe speciale, aparții naționalității și etniei majoritare și faci parte dintr-o familie alcătuită din mamă, tată și unul sau mai mulți copii, cel mai probabil nu te-ai lovit de discriminare, sau oricum nu este o problemă cu care te confrunți zi de zi. Faptul că nu suntem subiectul discriminării nu înseamnă că ea nu există, că efectele ei nu sunt importante sau că suntem feriți de a deveni cândva discriminați. Se poate de asemenea ca fără să vrem, să discriminăm fără just temei, pentru că am fost educați sau trăim într-un mediu cu prejudecăți și preconcepții, acestea au fost modelele noastre de comportament și promovăm menținerea lor subconștient sau conștient. De altfel este mai ușor să vorbim despre egalitatea de șanse, dar în realitate comportamentul nostru să nu se plieze pe ceea ce susținem și asta pentru că uneori discriminarea îmbracă forme din cele mai subtile.

Cadrul legal la nivel european:

✓ Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene – Art. 21.1 – prin care se interzice discriminarea de orice fel;
✓ Tratatul privind Uniunea Europeană – Art. 3 – „[…] Uniunea combate excluziunea socială și discriminările și promovează justiția și protecția sociale, egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului […]”;
✓ Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, 2009 – Art 19.1 – în care se stipulează capacitatea Consiliului de a lua măsuri în vederea combaterii oricărei discriminări;
✓ Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități
✓ Directiva 2000/43/CE din 29 iunie 2000, Directiva 2000/78/CE, Directiva 2010/41/UE, Directiva 2006/54/CE, Directiva 2004/113/CE.

Cadrul legal la nivel național:

✓ Constituția României – Art 4. „România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.”;
✓ OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare;
✓ Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse si de tratament între femei și bărbați;
✓ Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
✓ Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010.

 

III.2 Dezvoltarea durabilă – cadrul legal

Dezvoltarea durabilă urmărește și încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situație în care se regăsește un raport de tipul om – mediu, fie ca e vorba de mediul înconjurător, mediul economic sau mediul social. Durabilitatea pleacă de la ideea că activitățile umane sunt dependente de mediul înconjurător și de resurse. Sănătatea, siguranța socială și stabilitatea economică a societății sunt esențiale în definirea calității vieții.

Dezvoltarea durabilă pornește de ideea unui echilibru stabil între om și mediu. Dacă în trecut utilizarea conceptului de mediu se făcea din punct de vedere ecologic, în prezent sintagma mediu are și componente social și economic. Conceptul a fost legat inițial de problemele de mediu și de criza resurselor naturale, în special a celor legate de energie de acum 30-40 de ani. Termenul de dezvoltare durabilă s-a impus în vara lui 1992, după Conferința privind mediul și dezvoltarea, organizată de Națiunile Unite la Rio de Janeiro.

Anterior, discuțiile prin care s-a ajuns în final la dezvoltarea durabilă au început la începutul anilor ’70. În 1972, Conferința privind Mediul Ambiant care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima dată în mod serios problema deteriorării mediului înconjurător în urma activităților umane care pune în pericol însuși viitorul omenirii. Rezultatul a fost crearea Programului ONU pentru mediu prin adoptarea unei Declarații privind protecția mediului în scopul de „a apăra și îmbunătăți mediul uman pentru generațiile prezente și viitoare”. La această conferință s-a conferit legitimitate conceptului de dezvoltare durabilă cu cei trei piloni: economic, social și de mediu.

În 1983, își începe activitatea Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED), condusă de Gro Bruntland, după o rezoluție adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite. Dezvoltarea durabilă, conform definiției elaborate de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare din cadrul Națiunilor Unite în anul 1987 , este „dezvoltarea care răspunde nevoilor din prezent, fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a răspunde propriilor nevoi” și cuprinde 3 dimensiuni: socială, economică și de mediu.

Totodată, Raportul Brundtland admitea că dezvoltarea economică nu poate fi oprită, dar că strategiile trebuie schimbate astfel încât să se potrivească cu limitele ecologice oferite de mediul înconjurător și de resursele planetei. În finalul raportului, comisia susținea necesitatea organizării unei conferințe internaționale asupra dezvoltării durabile.

Astfel, în 1992, are loc la Rio de Janeiro „Summit-ul Pamântului”, la care au participat reprezentanți din aproximativ 170 de state. În urma întâlnirii, au fost adoptate mai multe convenții, referitoare la schimbările de climă (reducerea emisiilor de metan și dioxid de carbon), diversitatea biologică (conservarea speciilor) și stoparea defrișărilor masive. De asemenea, s-a stabilit un plan de susținere a dezvoltării durabile, Agenda 21.

La 10 ani de la Conferința de la Rio, în 2002, a avut loc, la Johannesburg, Summitul privind dezvoltarea durabilă.
Ultima mare conferință pe tema dezvoltării durabile s-a desfășurat la New York, în septembrie 2015, organizată sub patronatul Națiunilor Unite iar urmarea acestei reuniuni a fost Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, document semnat și adoptat de peste 193 de țări.

În cadrul UE, începând cu anul 2006, conceptul de dezvoltare durabilă a fost integrat în Strategia pentru o Europă Extinsă, într-o viziune strategică unitară și coerentă, având ca obiectiv general îmbunătățirea continuă a calității vieții pentru generațiile prezente și viitoare, pentru crearea unor comunități durabile, capabile să gestioneze și să folosească resursele în mod eficient și să valorifice potențialul de inovare ecologică și socială al economiei, în vederea asigurării prosperității, protecției mediului și coeziunii sociale.
În 2010, ca o continuare a dezvoltării durabile a UE, a fost adoptată Strategia Europa 2020 de promovare a creșterii inteligente (bazată pe: educație, cercetare, inovare), durabile (bazată pe reducerea emisiilor de carbon, eficiență energetică, resurse regenerabile) și inclusive (crearea de noi locuri de muncă, reducerea sărăciei etc.).

Ultima mare conferință pe tema dezvoltării durabile s-a desfășurat la New York, în septembrie 2015, organizată sub patronatul Națiunilor Unite iar urmarea acestei reuniuni a fost Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, document ce constituie rezultatul a peste doi ani de consultări între membrii Organizației și care se dorește a fi un ghid de bază pentru toate statele semnatare în ceea ce privește realizarea obiectivelor acestuia, semnat și adoptat de peste 193 de țări.

Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă păstrează multe dintre conceptele și definițiile consemnate în documentele anterioare cu privire la acest subiect. Un exemplu în acest sens este acela că Agenda 2030 se structurează pe cei trei piloni definiți încă din 1987, prin Raportul Comisiei Brundtland.

Acești piloni sunt:

1. ECHITATEA SOCIALĂ – prin care națiunile în curs de dezvoltare trebuie să aibă posibilitatea de a-și satisface nevoile de bază în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, alimentația, asigurarea energiei, apei și canalizării;
2. CREȘTEREA ECONOMICĂ – la nivelul națiunilor în curs de dezvoltare pentru a se apropia de calitatea vieții din țările dezvoltate;
3. MEDIUL – cu nevoia de a conserva și îmbunătății baza de resurse disponibile prin schim barea treptată a modului în care trebuie să se dezvolte și să fie folosite tehnologiile.

România s-a alăturat liderilor celor 193 state membre ale ONU la Summit-ul privind dezvoltarea din septembrie 2015 adoptând Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, un program de acţiune globală în domeniul dezvoltării cu un caracter universal şi care promovează echilibrul între cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile – economic, social şi de mediu. Pentru prima oară, acţiunile vizează în egală măsură statele dezvoltate şi cele aflate în curs de dezvoltare.

Agenda 2030 cuprinde cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD), reunite informal şi sub denumirea de Obiective Globale. Prin intermediul Obiectivelor Globale, se stabileşte o agendă de acţiune ambiţioasă pentru următorii 15 ani în vederea eradicării sărăciei extreme, combaterii inegalităţilor şi a injustiţiei şi protejării planetei până în 2030.

1. Fără sărăcie – Eradicarea sărăciei în toate formele sale şi în orice context.
2. Foamete „zero” – Eradicarea foametei, asigurarea securităţii alimentare, îmbunătăţirea nutriţiei şi promovarea unei agriculturi durabile.
3. Sănătate şi bunăstare – Asigurarea unei vieţi sănătoase şi promovarea bunăstării tuturor la orice vârstă.
4. Educaţie de calitate – Garantarea unei educaţii de calitate şi promovarea oportunităţilor de învăţare de-a lungul vieţii pentru toţi.
5. Egalitate de gen – Realizarea egalităţii de gen şi împuternicirea tuturor femeilor şi a fetelor.
6. Apă curată şi sanitaţie – Asigurarea disponibilităţii şi managementului durabil al apei şi sanitaţie pentru toţi.
7. Energie curată şi la preţuri accesibile – Asigurarea accesului tuturor la energie la preţuri accesibile, într-un mod sigur, durabil şi modern.
8. Muncă decentă şi creştere economică – Promovarea unei creşteri economice susţinute, deschise tuturor şi durabile, a ocupării depline şi productive a forţei de muncă şi a unei munci decente pentru toţi.
9. Industrie, inovaţie şi infrastructură – Construirea unor infrastructuri rezistente, promovarea industrializării durabile şi încurajarea inovaţiei.
10. Inegalităţi reduse – Reducerea inegalităţilor în interiorul ţărilor şi de la o ţară la alta.
11. Oraşe şi comunităţi durabile – Dezvoltarea oraşelor şi a aşezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente şi durabile.
12. Consum şi producţie responsabile – Asigurarea unor tipare de consum şi producţie durabile.
13. Acţiune climatică – Luarea unor măsuri urgente de combatere a schimbărilor climatice şi a impactului lor.
14. Viaţa acvatică – Conservarea şi utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor şi a resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă.
15. Viaţa terestră – Protejarea, restaurarea şi promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării, stoparea şi repararea degradării solului și stoparea pierderilor de biodiversitate.
16. Pace, justiţie şi instituţii eficiente – Promovarea unor societăți pașnice și incluzive pentru o dezvoltare durabilă, a accesului la justiție pentru toţi şi crearea unor instituţii eficiente, responsabile şi incluzive la toate nivelurile.
17. Parteneriate pentru realizarea obiectivelor – Consolidarea mijloacelor de implementare și revitalizarea parteneriatului global pentru dezvoltare durabilă.

Cadru legal la nivel european:

1. Directiva 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului;
2. Directiva 2003/4/CE privind accesul publicului la informația de mediu si de abrogare a Directivei 90/313/CEE;
3. Directiva 2008/99/CE privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal;
4. Directiva 2008/50/CE privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa;
5. Directiva 2004/107/CE privind arsenul, cadmiul, mercurul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător;
6. Directiva 2000/60/CE de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, modificată de Directivele 2008/32/CE, 2008/105/CE și 2009/31/CE și de Decizia 2455/2001/CE;
7. Directiva 91/271/CEE privind tratarea apelor urbane reziduale, modificată de Directiva 98/15/EC și de Regulamentele (CE) nr. 1882/2003 și 1137/2008;
8. Directiva 98/83/CE privind calitatea apei destinată consumului uman, modificată de Regulamentul (CE) nr. 1882/2003, modificată de Regulamentul 596/2009;
9. Directiva 2007/60/CE privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații;
10. Directiva 2008/1/CE privind prevenirea și controlul integrat al poluării (IPPC) (versiune codificată), modificată de Directiva 2009/31/CE și de Regulamentele nr. 1882/2003 și 166/2006;
11. Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) cu rectificarea din JO L 158, 19.06.2012;
12. Directiva 2001/81/CE privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici, modificat de Directiva 2006/105/CE și Regulamentul (CE) nr. 219/2009;
13. Directiva 2008/98/CE privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive;
14. Directiva 2000/76/CE privind incinerarea deșeurilor;
15. Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri, modificată de Regulamentul (CE) nr. 1882/2003;
16. Directiva 2006/21/CE privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive și de modificare a Directivei 2004/35/CE, modificată de Regulamentul nr. 596/2009;
17. Directiva 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, amendată de Directivele 2004/12/CE, 2005/20/CE și de Regulamentul (CE) nr. 1882/2003;
18. Directiva 2002/96/CE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE), modificată de Directivele 2003/108/CE, 2008/34/CE și 2008/112/CE;
19. Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, modificată de Directivele 97/62/CE, 2006/105/CE și de Regulamentul (CE) nr. 1882/2003;
20. Directiva 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, modificată de Directiva 2004/101/C și Regulamentul nr. 219/2009;
21. Directiva 2008/101/CE de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de aviație în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității;
22. Directiva 2009/29/CE de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de sera.

La nivel național:

23. Ordonanța de urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprobată cu modificări prin Legea 265/2006, cu modificările si completările ulterioare;
24. Legea nr. 22/2001 privind ratificarea Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră (Convenția Espoo);
25. Legea nr. 293/2006 pentru acceptarea amendamentului la Convenția Espoo (Espoo 25 februarie 1991) adoptat prin Decizia II/14 a celei de-a doua Reuniuni a părților la Sofia la 27 februarie 2001;
26. Legea nr. 86/2000 privind ratificarea Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție in problem de mediu, semnata la Aarhus la 25 iulie 1998;
27. Legea nr. 349/2009 pentru ratificarea Protocolului privind evaluarea strategică de mediu la Convenția privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră;
28. Legea nr. 104/2011 (MO nr. 452/28.06.2011) privind calitatea aerului înconjurător;
29. Legea Apelor nr. 107/1996 (MO nr. 244/08.10.1996), modificată de HG nr. 948/1999 (MO nr. 568/22.11.1999), Legea nr. 404/2003 (MO nr. 713/13.10.2003), Legea nr. 310/2004 (MO nr. 584/30.06.2004), Legea nr. 112/2006 (MO nr. 413/12.05.2006), OUG nr. 130/2007 (MO nr. 780/16.11.2007), OUG nr. 3/2010 (MO nr. 114/19.02.2010), aprobată prin Legea nr. 146/2010 (MO nr. 497/19.07.2010), OUG nr. 64/2011 (MO nr. 461/30.06.2011), OUG nr. 71/2011 (MO nr. 637/06.09.2011) și OUG nr. 69/2013 (MO 386/28.06.2013);
30. Legea nr. 211/2011 (MO nr. 837/25.11.2011) privind regimul deșeurilor;
31. Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, cu modificările și completările ulterioare;
32. Ordonanța de urgență nr. 152/2005 (MO nr. 1078/30.11.2005) privind prevenirea și controlul integrat al poluării, modificată și completată de Legea nr. 84/2006 (MO nr. 327/11.04.2006), modificat de OUG nr. 40/2010 (MO nr. 283/30.04.2010) aprobat prin Legea nr. 205/2010 (MO nr. 765/16.11.2010);
33. Ordonanța de urgență nr. 57/2007 (MO nr. 442/29.06.2007) privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, modificată de OUG nr. 154/2008 (MO nr. 787/25.11.2008), Legea nr. 329/2009 (MO nr. 761/09.11.2009), adoptată prin Legea nr. 49/2011 (MO nr. 262/13.04.2011) și modificată de Legea nr. 187/2012 (MO nr. 757/12.11.2012);
34. Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 (MO nr. 659/05.09.2002) privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase;
35. Hotărârea Guvernului nr. 1470/2004 (MO nr. 954/18.10.2004) privind aprobarea Strategiei naționale de gestionare a deșeurilor și a Planului național de gestionare a deșeurilor modificat de HG nr. 358/2007 (MO nr. 271/24.04.2007);
36. HG nr. 780/2006 (MO nr. 554/27.06.2006) privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, modificată de HG nr. 133/2010 (MO nr. 155/10.03.2010), HG nr. 399/2010 (MO nr. 286/30.04.2010), HG nr. 1300/2010 (MO nr. 874/28.12.2010), OUG nr. 115/2011 (MO nr. 926/28.12.2011) și HG nr. 204/2013 (MO nr. 248/30.04.2013);
37. Hotărârea Guvernului nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe;
38. Ordinul MMGA nr.995/2006 pentru aprobarea Listei planurilor si programelor care intra sub incidenta HG 1076/2004;
39. Ordinul nr. 117/2006 pentru aprobarea Manualului privind aplicarea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe;
40. Hotărârea Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului;
41. Ordinul comun MMP/MADR/MAI/MDRT nr.135/84/76/1.284/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice și private;
42. Ordinul MAPM nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului;
43. Ordinul MAPM nr. 864/2002 pentru aprobarea proceduri de evaluare a impactului asupra mediului in context transfrontieră și de participare a publicului la luarea deciziei în cazul proiectelor cu impact transfrontieră;
44. Ordinul MMP nr. 405/2010 privind constituirea și funcționarea Comisiei de analiza tehnica la nivel central, cu modificările și completările ulterioare;
45. Ordinul MMDD nr. 1798/2007 privind procedura de emitere a autorizației de mediu, cu modificările și completările ulterioare;
46. Ordinul MM nr. 1026/2009 pentru aprobarea condițiilor de elaborare a Raportului de Mediu, Raportului privind Impactul asupra Mediului, Bilanțului de Mediu, Raportului de amplasament, Raportului de Securitate și a Studiului de Evaluare adecvată.

 

Cap.IV EGALITATE DE ȘANSE

IV.1 Discriminarea

Discriminarea este acel comportament negativ orientat către indivizii unui alt grup despre care avem prejudecăți.

Constituie discriminare tratarea diferită a unor persoane aflate în situații identice sau tratarea identică a unor persoane aflate în situați diferite. De exemplu, constituie discriminare refuzul unui director de a înscrie la școală un copil cu dizabilitate motorie cu vârsta școlară împlinită pentru că școala nu are infrastructură adecvată. De asemenea este discriminare refuzul de a acorda zilele libere de Paște unui copil de religie catolică pentru că sărbătoarea nu se suprapune cu vacanța programată. Constituie discriminare și ordinul dat de șeful magazinului către agenții de pază de a nu permite accesul oamenilor aparent de etnie romă în magazin.

Discriminarea este indirectă atunci când o persoană este exclusă de la beneficiul unui drept în baza unor criterii aparent neutre care nu au însă justificare în situația de fapt dată (de exemplu unui mecanic auto i se solicită diplomă de bacalaureat când calificarea se obține în urma absolvirii unei școli profesionale).
Hărțuirea este tot o formă de discriminare prin crearea unui mediu ostil, ofensator, degradant. Forme uzuale de hărțuire sunt glumele , remarcile subtile , gesturile sau grimasele cu subînțeles. Victimizarea este acel tratament ostil care vine ca reacție la o plângere depusă de o persoană către instituțiile abilitate.

IV.1 Forme ale distriminării

1. Rasismul – persoane ori grupuri de oameni marginalizați social din cauza culorii pielii, a tradițiilor culturale sau religioase, a naționalității, limbii vorbite sau zonei geografice de proveniență constituie rasism. Aceste atribute nu au deci de-a face cu individul, cu trăsăturile sale individuale.

Majoritatea oamenilor asociază raismul cu violența bazată pe criterii rasiste, cu abuzul și hărțuirea. Dar rasismul nu este neaparat un act de violență. Comportamentul intimidant, excluderea oamenilor din activități, glumele, etichetarea, poreclele sunt tot forme de rasism, chiar dacă mai subtile. În era tehnologiei experimentăm un nou tip de rasism, cyber-rasismul sau rasismul cibernetic care este foarte virulent mai ales în cazurile în care se petrece sub anonimitate.

Deși nu există rase, naționalități sau etnii mai bune sau mai rele decât altele, prejudecățile care ne sunt inoculate de mici fac ca creierul nostru să reacționeze puternic negativ cânr vine vorba de anumite situații. De exemplu faptul că un nume sună ca aparținând unei anumite etnii face ca profesorii să fie mai puțin disponibili să răspundă la e-mailurile studenților respectivi, medicii sunt mai puțin dispuși să prescrie medicamente oamenilor străzii la diagnostice identice, angajatorii dau mai puține șanse CV-urilor celor cu nume care li se pare că aparțin anumitor minorități etnice, suntem mai susceptibili să indicăm ca amenințătoare figura unei persoane de etnie romă la grimase identice.

2. Discriminarea de gen – cel mai adesea folosim termenii de gen și sex în mod interschimbabil considerându-le identice ca sens. Ele însă sunt diferite, sexul referindu-se la diferențele biologice între femei și bărbați care sunt determinate prin bagajul genetic, pe când genul însumează roluri și responsabilități, diferențe sociale și culturale, așteptări de comportament care depind de societatea în care trăim.

În procesul formării personalității noastre ne asumăm un set de caracteristici, feminine sau masculine, adică ne formăm o identitate de gen care poate să fie diferită de sexul biologic. Cum se formează această identitate de gen? Și aceasta este influențată de stereotipuri de gen – de exemplu fetițele sunt îmbrăcate în roz, iar băieții în bleu, fetele au cercei, băieții se joacă cu mașinuțe, de la fete se așteaptă să fie harnice și sensibile, băieților le sunt mai ușor trecute cu vederea trăznăile și de la ei se așteaptă să fie duri. Cărțile sunt pline de prințese frumoase și plăpânde și prinți viteji , puternici și inteligenți. Băieții fac traforaj, iar fetele gătesc și cos. Fetelor li se inoculează ideea că este băiețesc să ajungi pilot de curse, astronaut sau pilot de avion, să joci fotbal sau să repari ceva. Aceste stereotipuri sunt atât de vechi și bine sedimentate în cultura noastră, încât pe bună dreptate te vei întreba care e problema cu ele atâta timp cât nu sunt stigmatizante.

Problema apare atunci când aceste stereotipuri îți influențează deciziile importante în viață – de exemplu un băiat ar putea decide că meseria de asistentă medicală este pentru fete și va alege o profesie care nu i se potrivește și nu o va practica cu plăcere ceea ce îi va afecta calitatea vieții. Discriminarea de gen pare mai degrabă problema femeilor din societate, ele fiind cele care de multe ori sunt excluse din activități sau ale căror drepturi sunt restrânse într-un fel sau altul. Dar limitarea accesului la educație și la viața economică a jumătate din populație (femeile) și transferarea poverii financiare exclusiv pe umerii bărbaților afectează performanțele economice ale statului (șările unde drepturile femeilor sunt limitate se confruntă cu rate mari ale sărăciei).

Discriminarea de gen include și discriminarea pe criteriul orientării sexuale sau expresiei de gen. Persoanele care au identitatea de gen diferită de sexul biologic sunt adesea discriminate pentru modul în care aleg să își exprime identitatea de gen sau pentru atracția lor afectivă față de un anumit gen. Și aici intervin stereotipurile cu care suntem crescuți de mici care ne-au învățat că un cuplu înseamnă o femeie și un bărbat și că orice altă variantă este greșită sau imorală. Această atitudine determină scăderea calității vieții celor discriminați care se văd nevoiți să iși ascundă orientarea sexuală, sunt hărțuiți, agresași, nu pot să iși întemeieze o familie și le este negat dreptul de a avea copii. Ostilitatea cu care sunt tratate persoanele LGBT, atitudinile și sentimentele negative care se manifestă prin teamă, furie, dezgust, violență și/sau agresivitate fizică sau verbală etc. poartă numele de homofobie.

3. Discriminarea persoanelor cu dizabilități.
Deficiență – pierderea sau alterarea unei structuri sau funcții (leziune anatomică, accident în evoluția normală, tulburare psihologică ca urmare a unei maladii sau a unei carențe psihoafective(pierderea unui părinte)) – deficiențe auditive, vizuale, de limbaj, intelectuale, etc.

Incapacitate – reducere parțială sau totală a posibilității de a realiza o activitate (motrică sau cognitivă) sau un comportament. Incapacitatea poate depinde de o deficiență. Atât deficiențele cât și incapacitățile pot fi vizibile sau invizibile, temporare sau permanente, progresive sau regresive.
Dizabilitate – rezultatul sau efectul unor relații complexe dintre starea de sănătate a individului, factori personali și factorii externi care reprezintă circumstanțele de viață ale individului. Dizabilitate este un termen generic pentru afectări, limitări ale activității și restricții de participare.

Pentru că cuvântul handicap a căpătat conotații peiorative , folosim astăzi termenul de dizabilitate, persoane cu dizabilități. În general , tot din cauza stereotipurilor, asociem automat dizabilitățile fizice cu persoanele în scaun cu rotile, însă dizabilitățile variate , mai mult sau mai puțin vizibile.
Principalele tipuri de dizabilități sunt următoarele:

• Fizice – deficiențe care limitează mobilitatea persoanei
• Vizuale – deficiențe care afectează vederea parțial sau total (orbire)
• Auditive – deficiențe care afectează auzul parțial sau total (surzire)
• Surdocecitate – deficiență de văz combinată cu deficiență de auz
• Mintale – deficiențe de intelect, tulburări de învățare, întârzieri în dezvoltare etc 43
• Psihice – tulburări de sănătate mintală sau așa-numitele boli psihice
• HIV/SIDA – persoane infectate cu virusul HIV
• Asociat – deficiențe diferite care se manifestă la aceeași persoană (ex.: dizabilități fizice și vizuale)
• Boli rare – boli care afectează un număr mic de persoane (mai puțin de 1 din 2000) și care din cauza rarității lor, nu sunt foarte bine cunoscute

Fiind o gamă largă de tipuri de dizabilități, fiecare ridică un set diferit de provocări pentru cei afectați. Pentru că mediul în care trăim este atât de puțin accesibilizat acestor persoane, noi ne întâlnim foarte rar cu ele și ca atare ne este dificil să remarcăm probleme cu care se confruntă. Pentru mulți dintre ei este o provocare să meargă la supermarket, la școală , în parc sau la cinema. Asta pentru că lipsesc lifturile, rampele de acces în vehicule sau clădiri, semafoarele inteligente, bordurile adaptate, trotuare suficient de largi, etc. Aceste lipsuri fac ca persoanele cu dizabilități să depindă de o altă persoană pentru a face aceste activități care să le ajute să suplinească lipsurile din mediu. Poate te vei gândi că în centrele comerciale ai văzut dotări speciale, însă gândește-te că e suficient ca pe traseul unei persoane cu dizabilități de acasă până unde trebuie să ajungă să existe o singură zonă neaccesibilizată, pentru ca traseul acestei persoane să devină imposibil.

Persoanele cu afecțiuni de sănătate mintală sunt pur și simplu ocolite, iar studiile relevă că și dacă sunt sub tratament sau chiar vindecate, aceste persoane nu sunt dorite în preajma comunității, fiind asimilați cu pericole permanente, deși poate agresivitatea nu este una dintre problemele lor. Și aceste temeri sunt cauzate de lipsa de informație care se perpetuează de la o generație la alta adâncind problemele cu care se confruntă victimele acestei forme de discriminare.
Toate cele de mai sus sunt rezultatul stereotipurilor cu care suntem crescuți și pe care le perpetuăm din indiferență și provin din lipsa noastră de informare și inacțiune. Faptul că nu suntem direct afectați ne face să fim foarte superficiali cu tratarea acestor stereotipuri, însă efectele asupra celor afectați sunt dramatice și ne afectează cel puțin indirect, negându-le acestor persoane participarea activă la viața economică și transformându-le în persoane dependente.

 

IV.3 Egalitatea de gen (Ianuarie 2020)

Egalitatea de gen înseamnă că femeile și bărbații și fetele și băieții se bucură de aceleași drepturi, resurse, oportunități și protecție. Investițiile în egalitatea de gen contribuie la rezultate pozitive pe tot parcursul vieții pentru copii și comunitățile acestora și generează profituri considerabile între generații, deoarece drepturile și bunăstarea copiilor depind adesea de drepturile și bunăstarea femeilor.
Datele disponibile sugerează că în prima decadă a vieții (0-9 ani), disparitățile de gen sunt relativ mici, în special în copilăria timpurie. În general, copiii au aceleași șanse să fie înregistrați la naștere și imunizați, indiferent de sex. În aproximativ jumătate din țările cu date disponibile, fetele și băieții au șanse egale de a fi pe drumul cel bun până la vârsta de 3 și 4 ani, în timp ce în restul țărilor decalajul de gen în ceea ce privește statutul de dezvoltare este relativ mic și este în avantajul fetelor. În majoritatea țărilor, fetele și băieții sunt expuși aproximativ egali riscului de a suferi pedepse violente din partea îngrijitorilor acasă.

Cu toate acestea, diferențe semnificative de gen persistă în unele domenii și în anumite țări. De exemplu, în timp ce paritatea de gen la mortalitatea sub 5 ani este observată în majoritatea regiunilor lumii, paritatea fiind definită ca ratele de mortalitate care ar fi de așteptat pentru fiecare sex, având în vedere avantajul biologic al fetelor în supraviețuire, decalaje notabile persistă în 7 țări – situat în principal în Asia de Sud și Asia de Vest – unde riscul fetelor de a muri înainte de vârsta de 5 ani este semnificativ mai mare decât se aștepta pentru nivelul de mortalitate, ceea ce sugerează practici discriminatorii bazate pe gen.

Deși fetele și băieții se confruntă cu provocări similare în copilăria timpurie, disparitățile de gen devin mai pronunțate în adolescență (10-19 ani), o perioadă crucială în care se dezvoltă atitudinile băieților și fetelor cu privire la gen și se consolidează normele de gen. În multe locuri, debutul pubertății este un semnal pentru constrângerea mișcărilor, școlii, prieteniilor, sexualității și expunerii la viață a fetelor. Adolescentele, din cauza rolurilor de gen așteptate, se pot confrunta, de asemenea, cu o povară disproporționată a muncii domestice, așteptări de a fi căsătorite, riscuri de sarcină timpurie, precum și violență sexuală și de gen.

De exemplu:

• La nivel mondial, fetele cu vârste cuprinse între 5-9 și 10-14 ani petrec cu 30% și, respectiv, 50% mai mult din timp pentru treburile casnice decât băieții de aceeași vârstă.
• La nivel global, douăzeci și doi la sută dintre fetele adolescente cu vârsta cuprinsă între 15 și 19 ani nu urmează studii, angajare sau formare (NEET), comparativ cu douăsprezece la sută dintre băieții de aceeași vârstă.
• În 2020, șaptezeci și șapte la sută din noile infecții cu HIV în rândul adolescenților cu vârsta cuprinsă între 10 și 19 ani au avut loc în rândul fetelor, la nivel mondial.
• Una din 20 de adolescente cu vârsta cuprinsă între 15 și 19 ani, în jur de treisprezece milioane, a suferit sex forțat, una dintre cele mai violente forme de abuz sexual pe care femeile și fetele le pot suferi de-a lungul vieții.
• Aproximativ una din trei fete cu vârsta cuprinsă între 15 și 19 ani a suferit astăzi mutilări genitale feminine (MGF) în cele 30 de țări în care este concentrată.
• În 2019, afecțiunile de sănătate maternă – cum ar fi hemoragia, sepsisul sau travaliul obstrucționat – au fost a doua cauză de deces în rândul fetelor de 15-19 ani.
• Autovătămarea este a treia cauză de deces în rândul adolescentelor cu vârsta cuprinsă între 15 și 19 ani, la nivel mondial.

Cu toate acestea, pe măsură ce băieții trec la adolescență, ei se confruntă și cu factori de risc diferiți din cauza socializării de gen. Construcțiile de masculinitate care încurajează agresivitatea fizică, stoicismul emoțional și promiscuitatea sexuală sporesc riscurile băieților, punându-le în pericol sănătatea fizică și bunăstarea psihică. De exemplu, la nivel global, rata omuciderilor este de 4 ori mai mare în rândul băieților adolescenți de 10-19 ani decât în rândul fetelor de aceeași vârstă. Și băieții adolescenți au șanse de trei ori mai mari decât fetele adolescente de a se angaja în consumul dăunător de alcool, crescându-și riscul de răni rutiere, boli netransmisibile și violență interpersonală.
Pentru a supraviețui și a prospera, toți copiii, indiferent de sex sau vârstă, au nevoie de îngrijire și sprijin de calitate din partea femeilor, precum și a bărbaților, în special a taților. Această îngrijire și sprijin pot fi îmbunătățite substanțial prin promovarea egalității de gen la vârsta adultă – un obiectiv important în sine – și prin reducerea barierelor legate de gen care contribuie negativ la bunăstarea și drepturile copiilor. Aceste bariere variază de la accesul inegal al femeilor și fetelor la resurse, informații și tehnologie până la lipsa siguranței, mobilității și luării deciziilor, precum și normele de gen care circumscriu atât rolurile și oportunitățile femeilor, cât și bărbaților. De exemplu, în majoritatea țărilor cu date disponibile despre utilizarea timpului, femeile desfășoară mai multă muncă neremunerată, inclusiv muncă casnică și de îngrijire, decât bărbații, limitând capacitatea femeilor de a intra și de a progresa pe piața muncii.

”UE a dezvoltat o strategie privind egalitatea de gen, bazată pe angajamentul Comisiei von der Leyen în scopul realizării unei Uniuni a egalității. Ea conține obiective de politică și acțiuni care ar putea duce la progrese mari. Până în 2025, Europa s-ar putea apropia mult de dezideratul de a deveni un continent în care femeile sunt egale cu bărbații. Ideea este ca toți europenii – femei sau bărbați, fete sau băieți – să se bucure de libertatea de a-și urma propria cale, să aibă șanse egale de a prospera, să poată fi membri egali în societate și să poată deveni lideri dacă o merită.
Obiectivele cheie ale acestei strategii sunt, printre altele:

– încetarea violenței împotriva femeilor;
– combaterea stereotipurilor de gen;
– eliminarea disparităților de gen de pe piața forței de muncă;
– asigurarea unei participări egale a femeilor și a bărbaților în diferite sectoare ale economiei;
– eliminarea diferenței de remunerare între femei și bărbați și a disparităților de gen în ceea ce privește pensiile;
– eliminarea discrepanțelor de gen în ceea ce privește asumarea responsabilităților familiale și atingerea echilibrului de gen în procesul decizional și în politică.

Strategia urmează o abordare dublă: integrarea perspectivei de gen în toate celelalte politici, combinată cu acțiuni specifice. Intersecționalitatea este principiul orizontal pentru punerea sa în aplicare. Deși strategia se concentrează pe acțiunile de pe teritoriul UE, ea este coerentă și cu politica externă a UE privind egalitatea de gen și emanciparea femeilor.” ¹
____
¹ https://ec.europa.eu/info/policies/justice-and-fundamental-rights/gender-equality/gender-equality-strategy_ro

 

IV.4 Nediscriminarea (Ianuarie 2020)

Nediscriminarea și egalitatea sunt elemente de bază ale cadrului normativ internațional al drepturilor omului. Articolul 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) prevede că orice ființă umană are dreptul la toate drepturile și libertățile „fără deosebire de orice fel, cum ar fi rasa, culoarea, sexul, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, națională sau origine socială, proprietate, naștere sau alt statut”. În mod similar, Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (ICCPR) și Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale (ICESCR) solicită statelor părți respective să garanteze exercitarea tuturor drepturilor fără discriminare de nici un fel. Ambele au, de asemenea, prevederi specifice pentru „dreptul egal” al bărbaților și femeilor în exercitarea tuturor drepturilor. Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW, articolele 11e și 14), Convenția internațională privind toate formele de discriminare rasială (CERD, articolul 5) și Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CDPD, articolul 5). 28) consacră, de asemenea, o interdicție a discriminării în exercitarea drepturilor prevăzute în fiecare convenție, inclusiv dreptul la securitate socială. Dreptul la egalitate și nediscriminare în ceea ce privește protecția socială a fost subliniat de standardele OIM de securitate socială. În timp ce instrumentele mai vechi s-au concentrat pe migranți și pe asigurarea egalității de tratament prin impulsul acordurilor bilaterale (Convențiile OIM nr. 118 și 157), Recomandarea nr. 202 (paragraful 3d) subliniază necesitatea de a simplifica principiul nediscriminării pe tot parcursul ciclul de viață, ținând cont, în același timp, de a răspunde nevoilor speciale care se pot confrunta cu discriminare structurală, atunci când implementează sisteme cuprinzătoare de protecție socială.

Conform dreptului internațional al drepturilor omului, statele trebuie să elimine discriminarea directă și indirectă în drept și practică; pe motive de rasă, culoare, sex, vârstă, limbă, religie, opinii politice sau de altă natură, origine națională sau socială, proprietate, naștere, dizabilitate fizică sau psihică, stare de sănătate (inclusiv HIV/SIDA), orientare sexuală și civilă, statut politic, social sau de altă natură; atunci când are intenția sau efectul de a anula sau de a afecta exercitarea sau exercitarea egală a dreptului la asigurări sociale.

Tratamentul echitabil și nediscriminarea este un drept fundamental în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, discriminarea încă există în multe forme și nu este întotdeauna ușor de identificat.

Discriminarea directă are loc atunci când o persoană este tratată mai puțin favorabil decât ceilalți din cauza originii rasiale sau etnice, religiei sau convingerilor, dizabilității, vârstei sau orientării sexuale. Practic, este atunci când ești tratat diferit pur și simplu din cauza a ceea ce ești. De exemplu: atunci când proprietarul unui magazin refuză să angajeze solicitanți calificați corespunzător pur și simplu pentru că aceștia au o anumită origine etnică.
Discriminarea indirectă are loc atunci când regulile, politicile sau practicile aparent neutre care se aplică tuturor în același mod dezavantajează oamenii pe motive de origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală. De exemplu, o administrație care interzice personalului său să acopere capul atunci când servește clienții ar discrimina efectiv anumite grupuri pe motive religioase, cum ar fi multe femei musulmane.

 

IV.5 Accesabilitatea pentru persoanele cu dizabilități (Ianuarie 2020)

Termenul „persoană cu dizabilitate” înseamnă orice persoană care nu își poate asigura, în întregime sau parțial, necesitățile unei vieți individuale și/sau sociale normale, ca urmare a unor deficiențe fizice și/sau psihice.

Persoanele cu handicap au dreptul inerent la respectarea demnității lor umane. Persoanele cu handicap, indiferent de originea, natura și gravitatea handicapurilor și dizabilităților lor, au aceleași drepturi fundamentale ca și concetățenii lor de aceeași vârstă, ceea ce implică în primul rând dreptul de a se bucura de o viață decentă, cât mai normală și deplină cu putință.

Una din principalele provocări în ceea ce îi privește pe persoanele cu dizabilități este ceea de accesibilitate fizică. Asta înseamnă că în multe cazuri aceștia nu au acces la anumite bunuri și servicii din simpla lipsă de mijloace de a ajunge în diverse locuri și/sau clădiri, fie că vorbim de instituții publice, afaceri private, magazine, evenimente și nu în ultimul rând la propria locuință, în unele cazuri extreme.

Pentru a veni în întâmpinarea acestor probleme, Uniunea Europeană a pus bazele Actului european de accesibilitate care este o directivă care urmărește îmbunătățirea funcționării pieței interne a produselor și serviciilor accesibile, prin eliminarea barierelor create de normele divergente din statele membre. În SUA, există de asemenea Legea americanilor cu dizabilități (ADA).

Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (UNCRPD) este primul instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic care stabilește standarde minime pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și prima convenție privind drepturile omului la care UE a devenit parte.
În martie 2021, Comisia Europeană a adoptat Strategia pentru drepturile persoanelor cu dizabilități 2021-2030. Strategia pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități 2021-2030 își propune să abordeze diversele provocări cu care se confruntă persoanele cu dizabilități. Acesta își propune să progreseze în toate domeniile Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități, atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre. Această strategie nouă și consolidată ține seama de diversitatea dizabilităților care includ deficiențe fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale pe termen lung (în conformitate cu articolul 1 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități), care sunt adesea invizibile.
Abordând riscurile de dezavantaj multiple cu care se confruntă femeile, copiii, persoanele în vârstă, refugiații cu dizabilități și cei cu dificultăți socioeconomice, acesta promovează o perspectivă intersecțională în conformitate cu Agenda 2030 a Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă și Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD).

Prin urmare, noua strategie conține un set ambițios de acțiuni și inițiative emblematice în diverse domenii și are numeroase priorități, cum ar fi

• accesibilitate: posibilitatea de a se deplasa și de a locui liber, dar și de a participa la procesul democratic
• să aibe o calitate decentă a vieții și să trăiască independent, deoarece se concentrează în special pe procesul de dezinstituționalizare, protecție socială și nediscriminare la locul de muncă
• participarea egală, deoarece urmărește să protejeze efectiv persoanele cu dizabilități de orice formă de discriminare și violență, să asigure șanse egale și acces la justiție, educație, cultură, sport și turism, dar și acces egal la toate serviciile de sănătate
• rolul UE de a conduce prin exemplu
• intenția UE de a realiza această strategie
• promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități la nivel global.²

____
² https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=738&langId=en&pubId=8376&furtherPubs=yes

În timpul pandemiei de Coronavirus, lumea digitală a devenit principalul punct de acces pentru informații esențiale de sănătate publică, pentru a ține pasul cu educația și munca, pentru a cumpăra produse și servicii și pentru a menține un minim de contact și participare socială. Deceniul digital al Europei urmărește să se asigure că toată lumea din Europa beneficiază de pe urma digitalizării și nimeni nu este exclus. În acest scop, accesibilitatea este o condiție prealabilă pentru participarea și includerea persoanelor cu dizabilități.

Accesibilitatea digitală este o practică incluzivă care permite persoanelor cu dizabilități sau cu o anumită formă de deficiență să perceapă, să înțeleagă, să navigheze și să interacționeze cu mediul online. De asemenea, este benefic pentru cei fără dizabilități, deoarece oferă flexibilitate și permite alegeri și preferințe personale. Pentru persoanele care altfel ar fi excluse și izolate, instrumentele și serviciile digitale care îndeplinesc cerințele de accesibilitate (Standardul european EN 301 549) pot face o diferență enormă.

De asemenea, Comisia sprijină o serie de proiecte de cercetare și inovare (PDF) pentru a îmbunătăți incluziunea digitală a persoanelor cu dizabilități. De la subtitrare automată la redactare în limbaj ușor, de la traducere în limbajul semnelor la construirea comunității și formarea de competențe.

 

IV.6 Schimbările demografice (Ianuarie 2020)

Europa se confruntă în prezent cu importante schimbări demografice, care influențează puternic dezvoltarea locală. Conform statisticilor EUROSTAT, declinul demografic al populației din UE se va traduce printr-o diminuare a cotei procentuale a populației Uniunii Europene în raport cu populația lumii de la 6,9 %, în 2015, la 5,1 %, în 2060. Aceste modificări demografice îmbracă diferite forme la nivel european, de la densitatea scăzută, la îmbătrânirea populației, scăderea ratelor de natalitate, depopulare și nu în ultimul rând, migrația. În plus, nu toate regiunile sunt afectate în mod uniform, majoritatea zonelor urbane cunoscând o creștere a populației, în timp ce în majoritatea zonelor rurale și îndepărtate are loc un declin. Studiile arată că îmbătrânirea demografică se va accentua în Europa; pentru România, spre exemplu, se prevede o creștere a ponderii populației peste 65 ani la 35 % în orizontul anului 2060.

Ca europeni, trăim mai mult decât oricând și devenind o populație mai în vârstă cu fiecare an care trece. Mai mulți dintre noi aleg să locuiască, să lucreze sau să studieze în altă Țara UE și migrația către vestul și nordul Europei continuă. Un număr tot mai mare din noi trăim și acum în gospodării mai mici și avem mai puțini copii decât inainte. Acești factori ai schimbării demografice variază de la o parte a Europei la alta, adesea în mod semnificativ între diferitele regiuni ale aceleiași țări.

Europenii se bucură de o viață mai lungă, în medie mai mult timp în stare bună de sănătate. Speranța de viață la naștere a crescut cu aproximativ 10 ani atât pentru bărbați, cât și pentru femei în ultimele cinci decenii. Pandemia a expus vulnerabilitățile unei populații îmbătrânite, dar nu se crede ca va avea un impact semnificativ astfel încât să schimbe această tendință generală pozitivă privind speranța de viață.
În 2070, speranța de viață la naștere este proiectată a ajunge 86,1 ani pentru bărbați, față de 78,2 în 2018. Pentru femei, asta este estimat la 90,3 – în creștere de la 83,7.

Din anii 1960 până la mijlocul anilor 1990, media numărului de nașteri per femeie în Europa a scăzut. Și-a revenit oarecum în anii 2000 și apoi s-a stabilizat în deceniul care a urmat.

În 2018, cifra a fost de 1,55 copii pe femeie. Aceasta este sub valoarea de 2,1 considerată a fi nivelul necesar pentru menține dimensiunea populației constantă în absența migrației. Aproape nicio regiune din Europa nu are o rată la acest nivel, cu unele regiuni înregistrând o rată mai mică de 1,25. Acesta este de exemplu cazul în nord-vestul Peninsulei Iberice, Sud-Estul Italiei și Sardinia și unele părți ale Grecia.

În medie, femeile își nasc copiii mai târziu în viață. Între 2001 și 2018, vârsta medie a femeilor la naștere în UE a trecut de la 29,0 la 30,8. Pe măsură ce numărul gospodăriilor din Europa crește, dimensiunea medie a acestora scade. În 2019, erau 195 de milioane gospodării în Europa, o creștere cu 13 milioane față de 2010. Tot în acest an, gospodăria medie era formată din 2,4 persoane. Peste ultimul deceniu, a scăzut încet și până în 2019, a scăzut la 2.3.

Populația Europei îmbătrânește. Vârsta medie a populației UE-27 este în creștere de ani de zile și se estimează că va crește într-un ritm similar pentru alte două decenii. Vârsta medie poate ajunge la 49 de ani în 2070 – în creștere cu aproximativ cinci ani față de media de azi. În același timp, populația cu vârsta între 20-64 ani, apție muncă este proiectat să scadă. În 2019, a reprezentat 59% din întreaga populație. Până în 2070, se preconizează o scădere la 51%. În acel timp, numărul copiilor și tinerilor (cu vârsta cuprinsă între 0-19 ani) se estimează să scadă cu 12,6 milioane.

Cap.V DEZVOLTARE DURABILĂ

V.1 Obiective de dezvoltare durabilă ³

____
³ https://sdgs.un.org/goals

Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), cunoscute și sub denumirea de Obiectivele globale, au fost adoptate de Națiunile Unite în 2015 ca un apel universal la acțiune pentru a pune capăt sărăciei, a proteja planeta și a se asigura că până în 2030 toți oamenii se bucură de pace și prosperitate.
Cele 17 ODD-uri sunt integrate – ele recunosc că acțiunea într-un domeniu va afecta rezultatele în altele și că dezvoltarea trebuie să echilibreze durabilitatea socială, economică și de mediu.

Țările s-au angajat să acorde prioritate progresului celor care sunt cel mai în urmă. ODD-urile sunt concepute pentru a pune capăt sărăciei, foametei, SIDA și discriminării împotriva femeilor și fetelor.

Creativitatea, know-how-ul, tehnologia și resursele financiare din întreaga societate sunt necesare pentru atingerea ODD-urilor în orice context.

Obiectivul 1. Eradicarea sărăciei în toate formele sale, pretutindeni
Principalele ținte ale acestui obiectiv sunt eradicarea sărăciei extreme pentru toți prin cresterea venitului minim, implementarea unor sisteme și măsuri de protecție sociale adecvate fiecarei țări care să aibă acces orice persoană, garantarea faptului că toți bărbații și femeile, în special persoanele sărace și vulnerabile, au drepturi egale la resursele economice, precum și acces la serviciile de bază, drepturi de proprietate și control asupra terenurilor și altor forme de proprietate, la moștenire, la resurse naturale, tehnologii noi și servicii financiare adecvate, inclusiv microfinanțare.

Obiectivul 2. Eradicarea foametei, asigurarea securității alimentare, îmbunătățirea nutriției și promovarea unei agriculturi durabile
Propunerile pentru îndeplinirea acestui obiectiv vizează, printer altele, dublarea productivității agricole și a veniturilor micilor producătorilor de alimente, în special femei, populații indigene, deținători de ferme de familie, păstori și pescari precum și asigurarea de sisteme durabile de producție a alimentelor și implementarea de practici agricole reziliente care să îmbunătățească productivitatea și producția, care să contribuie la menținerea ecosistemelor, care să consolideze capacitatea de adaptare la schimbările climatice, vreme extremă, secetă, inundații și alte dezastre și care să îmbunătățească treptat calitatea terenului și a solului

Obiectivul 3. Asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării tuturor la orice vârstă
prin acțiuni concrete care să contribuie la reducerea ratei mortalității materne globale la mai puțin de 70 la 100 000 de născuți-vii, la eliminarea deceselor care pot fi prevenite la nou-născuți și copiii sub 5 ani, la eradicarea epidemiilor de SIDA, tuberculoză, malarie și boli tropicale neglijate și combaterea hepatitei, bolilor transmise prin apă și a altor boli transmisibile. Asigurarea unei vieți sănătoase are în vedere și metode prin care prevenția și tratamentele vor influența o scădere considerabilă a abuzului de substanțe nocive cum ar fi tutun, alcool sau stupefiante.

Obiectivul 4. Asigurarea unei educații echitabile, favorabile incluziunii și de calitate și promovarea posibilităților de învățare pe tot parcursul vieții, pentru toți
Pe acest capitol actiunile statelor semnatare ale acordului urmăresc eliminarea inegalităților de gen în educație și asigurarea accesului egal la toate nivelurile de educație și formare profesională pentru persoanele vulnerabile, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități, populațiile indigene și copiii aflați în situații vulnerabile. Se are în vedere asigurarea faptului că toți tinerii și o mare proporție a adulților, atât bărbați, cât și femei, sunt capabili să citească, să scrie și să numere iar pentru acestea se pot iniția construcția și modernizarea unor centre educaționale adaptate pentru copii, pentru persoanele cu dizabilități, care iau în considerare dimensiunea de gen și care oferă tuturor medii de învățare sigure, nonviolente, favorabile incluziunii și eficiente.

Obiectivul 5. Obținerea egalității de gen și emanciparea tuturor femeilor și fetelor
Pentru aceasta se va urmări eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și fetelor, pretutindeni, eliminarea tuturor formelor de violență împotriva tuturor femeilor și fetelor în viața publică și privată, inclusiv a traficului și exploatării sexuale, precum și a altor tipuri de exploatare, eliminarea tuturor practicilor dăunătoare, precum căsătoria între copii, căsătoria timpurie sau forțată și mutilarea genitală a femeilor.
In ceea ce privește egalitatea de gen un rol important îl are și recunoașterea și valorizarea muncii în gospodărie și pentru creșterea copiilor, neremunerată, prin furnizarea de servicii publice, infrastructură și politici de protecție socială, precum și promovarea responsabilității comune în cadrul gospodăriei și familiei, în funcție de contextul național, asigurarea participării depline și efective a femeilor și a oportunităților egale de conducere la toate nivelurile de luare a deciziilor în viața politică, economică și public, asigurarea accesului universal la sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile de reproducere.

Obiectivul 6. Apă curată si sanitară
Penuria de apă afectează mai mult de 40% dintre oameni, o cifră alarmantă care se estimează că va crește odată cu temperaturile. Deși 2,1 miliarde de oameni au îmbunătățit canalizarea apei din 1990, scăderea rezervelor de apă potabilă afectează fiecare continent.
Din ce în ce mai multe țări se confruntă cu stres hidric, iar creșterea secetei și a deșertificării agravează deja aceste tendințe. Până în 2050, se estimează că cel puțin una din patru persoane va suferi lipsuri repetate de apă.
Apa potabilă sigură și accesibilă pentru toți până în 2030 necesită să investim în infrastructură adecvată, să asigurăm instalații de salubritate și să încurajăm igiena. Protejarea și restaurarea ecosistemelor legate de apă este esențială.

Obiectivul 7. Energie accesibilă și curată
Între 2000 și 2018, numărul persoanelor cu energie electrică a crescut de la 78 la 90 la sută, iar numărul persoanelor fără electricitate a scăzut la 789 de milioane. Cu toate acestea, pe măsură ce populația continuă să crească, la fel va crește și cererea de energie ieftină, iar o economie bazată pe combustibilii fosili creează schimbări drastice climatului nostru. Investițiile în energie solară, eoliană și termică, îmbunătățirea productivității energetice și asigurarea energiei pentru toți sunt vitale dacă dorim să atingem ODD 7 până în 2030. Extinderea infrastructurii și modernizarea tehnologiei pentru a furniza energie curată și mai eficientă în toate țările va încuraja creșterea și va ajuta mediul.

Obiectivul 8. Muncă decentă și creștere economică
În ultimii 25 de ani, numărul lucrătorilor care trăiesc în sărăcie extremă a scăzut dramatic, în ciuda impactului de durată al crizei economice din 2008 și al recesiunii globale. În țările în curs de dezvoltare, clasa de mijloc reprezintă acum mai mult de 34% din totalul locurilor de muncă – un număr care aproape sa triplat între 1991 și 2015.

Cu toate acestea, pe măsură ce economia globală continuă să se redreseze, observăm o creștere mai lentă, inegalități în creștere și locuri de muncă insuficiente pentru a ține pasul cu o forță de muncă în creștere. Potrivit Organizației Internaționale a Muncii, peste 204 milioane de oameni erau șomeri în 2015.

ODD-urile promovează creșterea economică susținută, niveluri mai ridicate de productivitate și inovarea tehnologică. Încurajarea antreprenoriatului și crearea de locuri de muncă sunt esențiale în acest sens, la fel ca măsurile eficiente de eradicare a muncii forțate, sclaviei și traficului de persoane. Având în vedere aceste obiective, obiectivul este de a obține o ocupare deplină și productivă și o muncă decentă pentru toate femeile și bărbații până în 2030.

Obiectivul 9. Industrie, inovație și infrastructură
Investițiile în infrastructură și inovare sunt factori cruciali ai creșterii și dezvoltării economice. Cu peste jumătate din populația lumii trăind acum în orașe, transportul în masă și energia regenerabilă devin din ce în ce mai importante, la fel ca și creșterea noilor industrii și a tehnologiilor informației și comunicațiilor.

Progresul tehnologic este, de asemenea, esențial pentru găsirea de soluții durabile la provocările atât economice, cât și de mediu, cum ar fi furnizarea de noi locuri de muncă și promovarea eficienței energetice. Promovarea industriilor durabile și investițiile în cercetarea științifică și inovarea sunt toate modalități importante de a facilita dezvoltarea durabilă.Peste 4 miliarde de oameni încă nu au acces la internet, iar 90% sunt din lumea în curs de dezvoltare. Reducerea acestei decalaje digitale este esențială pentru a asigura accesul egal la informații și cunoștințe, precum și pentru a stimula inovația și antreprenoriatul.

Obiectivul 10. Inegalitati reduse
Inegalitatea veniturilor este în creștere – cei mai bogați 10% au până la 40% din venitul global, în timp ce cei mai săraci 10% câștigă doar între 2 și 7%. Dacă luăm în considerare inegalitatea de creștere a populației în țările în curs de dezvoltare, inegalitatea a crescut cu 11 la sută.
Inegalitatea veniturilor a crescut aproape peste tot în ultimele decenii, dar cu viteze diferite. Este cel mai scăzut în Europa și cel mai ridicat în Orientul Mijlociu.

Aceste disparități tot mai mari necesită politici solide pentru a împuternici cei cu venituri mai mici și pentru a promova incluziunea economică a tuturor, indiferent de sex, rasă sau etnie.
Inegalitatea veniturilor necesită soluții globale. Aceasta implică îmbunătățirea reglementării și monitorizării piețelor și instituțiilor financiare, încurajarea asistenței pentru dezvoltare și a investițiilor străine directe în regiunile în care nevoia este cea mai mare. Facilitarea migrației și a mobilității în siguranță a oamenilor este, de asemenea, cheia pentru a reduce decalajul tot mai mare.

Obiectivul 11. Orase si comunitati durabile
Mai mult de jumătate dintre noi trăim în orașe. Până în 2050, două treimi din întreaga populație – ~6,5 miliarde de persoane – vor fi urbane. Dezvoltarea durabilă nu poate fi realizată fără a transforma semnificativ modul în care construim și gestionăm spațiile noastre urbane. Creșterea rapidă a orașelor – ca urmare a creșterii populației și a migrației în creștere – a condus la un boom în mega-orașe, în special în țările în curs de dezvoltare, iar mahalalele devin o trăsătură mai semnificativă a vieții urbane.

A face orașele durabile înseamnă a crea oportunități de carieră și de afaceri, locuințe sigure și accesibile și construirea de societăți și economii rezistente. Aceasta implică investiții în transportul public, crearea de spații publice verzi și îmbunătățirea planificării și managementului urban în moduri participative și incluzive.

Obiectivul 12. Consum și producție responsabilă
Obținerea creșterii economice și a dezvoltării durabile necesită să ne reducem urgent amprenta ecologică prin schimbarea modului în care producem și consumăm bunuri și resurse. Agricultura este cel mai mare utilizator de apă la nivel mondial, iar irigarea pretinde acum aproape 70% din toată apa dulce pentru uz uman.

Gestionarea eficientă a resurselor noastre naturale comune și modul în care eliminăm deșeurile toxice și poluanții sunt ținte importante pentru atingerea acestui obiectiv. Încurajarea industriilor, întreprinderilor și consumatorilor să recicleze și să reducă deșeurile este la fel de importantă, precum și sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare pentru a se îndrepta către modele de consum mai durabile până în 2030.
O mare parte a populației lumii consumă încă mult prea puțin pentru a-și satisface chiar și nevoile de bază. Reducerea la jumătate a risipei alimentare globale pe cap de locuitor la nivelul vânzătorului cu amănuntul și al consumatorilor este, de asemenea, importantă pentru crearea unor lanțuri de producție și aprovizionare mai eficiente. Acest lucru ne poate ajuta la securitatea alimentară și ne poate îndrepta către o economie mai eficientă din punct de vedere al resurselor.

Obiectivul 13. Actiune climatica
Nu există nicio țară care să nu se confrunte cu efectele drastice ale schimbărilor climatice. Emisiile de gaze cu efect de seră sunt cu peste 50% mai mari decât în 1990. Încălzirea globală provoacă schimbări de lungă durată în sistemul nostru climatic, care amenință cu consecințe ireversibile dacă nu acționăm.

Pierderile economice medii anuale din dezastrele climatice sunt de sute de miliarde de dolari. Ca să nu mai vorbim de impactul uman al dezastrelor geofizice, care sunt 91% legate de climă și care, între 1998 și 2017, au ucis 1,3 milioane de oameni și au lăsat 4,4 miliarde răniți. Scopul își propune să mobilizeze 100 de miliarde USD anual până în 2020 pentru a răspunde nevoilor țărilor în curs de dezvoltare atât de a se adapta la schimbările climatice, cât și de a investi în dezvoltarea cu emisii scăzute de carbon.

Sprijinirea regiunilor vulnerabile va contribui direct nu numai la Obiectivul 13, ci și la celelalte ODD. Aceste acțiuni trebuie, de asemenea, să meargă mână în mână cu eforturile de integrare a măsurilor de risc de dezastre, managementul durabil al resurselor naturale și securitatea umană în strategiile naționale de dezvoltare. Este încă posibil, cu voință politică puternică, investiții sporite și folosind tehnologia existentă, să se limiteze creșterea temperaturii medii globale la două grade Celsius peste nivelurile preindustriale, vizând 1,5 °C, dar acest lucru necesită o acțiune colectivă urgentă și ambițioasă.

Obiectivul 14. Viața de sub apa
Oceanele lumii – temperatura, chimia, curenții și viața lor – conduc sisteme globale care fac Pământul locuibil pentru omenire. Modul în care gestionăm această resursă vitală este esențial pentru umanitate în ansamblu și pentru a contrabalansa efectele schimbărilor climatice.
Peste trei miliarde de oameni depind de biodiversitatea marină și de coastă pentru existența lor. Cu toate acestea, astăzi observăm că 30% din stocurile de pește ale lumii sunt supraexploatate, ajungând sub nivelul la care pot produce randamente durabile.

Oceanele absorb, de asemenea, aproximativ 30% din dioxidul de carbon produs de oameni și asistăm la o creștere cu 26% a acidificării oceanelor de la începutul revoluției industriale. Poluarea marină, din care o majoritate covârșitoare provine din surse terestre, atinge cote alarmante, cu o medie de 13.000 de bucăți de gunoi de plastic care se găsesc pe fiecare kilometru pătrat de ocean.

ODD-urile urmăresc să gestioneze și să protejeze în mod durabil ecosistemele marine și de coastă de poluare, precum și să abordeze impactul acidificării oceanelor. Îmbunătățirea conservării și a utilizării durabile a resurselor oceanice prin dreptul internațional va ajuta, de asemenea, la atenuarea unora dintre provocările cu care se confruntă oceanele noastre.

Obiectivul 15. Viața pe pământ
Viața umană depinde de pământ la fel de mult ca și de ocean pentru întreținerea și mijloacele noastre de existență. Viața vegetală asigură 80% din alimentația umană și ne bazăm pe agricultură ca o resursă economică importantă. Pădurile acoperă 30 la sută din suprafața Pământului, oferă habitate vitale pentru milioane de specii și surse importante de aer și apă curate, precum și fiind cruciale pentru combaterea schimbărilor climatice. În fiecare an se pierd 13 milioane de hectare de păduri, în timp ce degradarea persistentă a zonelor uscate a dus la deșertificarea a 3,6 miliarde de hectare, afectând în mod disproporționat comunitățile sărace.

În timp ce 15% din terenuri sunt protejate, biodiversitatea este încă în pericol. Aproape 7.000 de specii de animale și plante au fost comercializate ilegal. Traficul de animale sălbatice nu numai că erodează biodiversitatea, dar creează insecuritate, alimentează conflictele și alimentează corupția.
Trebuie luate măsuri urgente pentru a reduce pierderea habitatelor naturale și a biodiversității care fac parte din moștenirea noastră comună și pentru a sprijini securitatea alimentară și a apei la nivel mondial, atenuarea și adaptarea la schimbările climatice, precum și pacea și securitatea.

Obiectivul 16. Pace, justiție și instituții puternice
Nu putem spera la o dezvoltare durabilă fără pace, stabilitate, drepturile omului și guvernare eficientă, bazată pe statul de drept. Cu toate acestea, lumea noastră este din ce în ce mai divizată. Unele regiuni se bucură de pace, securitate și prosperitate, în timp ce altele cad în cicluri aparent nesfârșite de conflict și violență. Acest lucru nu este inevitabil și trebuie abordat.

Violența armată și insecuritatea au un impact distructiv asupra dezvoltării unei țări, afectând creșterea economică și, adesea, ducând la nemulțumiri care durează generații. Violența sexuală, criminalitatea, exploatarea și tortura sunt, de asemenea, predominante acolo unde există conflicte sau nu există un stat de drept, iar țările trebuie să ia măsuri pentru a-i proteja pe cei mai expuși riscului.

ODD-urile urmăresc să reducă în mod semnificativ toate formele de violență și să lucreze cu guvernele și comunitățile pentru a pune capăt conflictelor și insecurității. Promovarea statului de drept și a drepturilor omului sunt cheia acestui proces, la fel ca și reducerea fluxului de arme ilicite și consolidarea participării țărilor în curs de dezvoltare la instituțiile guvernanței globale.

Obiectivul 17. Parteneriate pentru obiective
ODD-urile pot fi realizate numai prin parteneriate și cooperări globale puternice. Asistența oficială pentru dezvoltare a rămas constantă, dar sub țintă, la 147 miliarde USD în 2017. În timp ce crizele umanitare cauzate de conflicte sau dezastre naturale continuă să solicite mai multe resurse financiare și ajutoare. Multe țări necesită, de asemenea, Asistență Oficială pentru Dezvoltare pentru a încuraja creșterea și comerțul.

Lumea este mai interconectată ca niciodată. Îmbunătățirea accesului la tehnologie și cunoștințe este o modalitate importantă de a împărtăși idei și de a stimula inovația. Coordonarea politicilor pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să își gestioneze datoria, precum și promovarea investițiilor pentru cei mai puțin dezvoltati, este vitală pentru creșterea și dezvoltarea durabile.

Obiectivele urmăresc îmbunătățirea cooperării Nord-Sud și Sud-Sud prin sprijinirea planurilor naționale pentru atingerea tuturor obiectivelor. Promovarea comerțului internațional și ajutarea țărilor în curs de dezvoltare să-și sporească exporturile este parte a realizării unui sistem comercial echitabil și echitabil, bazat pe reguli universale, care este corect și deschis și în beneficiul tuturor.

V.2 Mediu
Durabilitatea mediului interacționează în mod responsabil cu planeta pentru a menține resursele naturale și pentru a evita periclitarea capacității generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile.
O plimbare pe plajă sau o drumeție în pădure ne amintește că pădurile noastre, recifele de corali și chiar deșerturile noastre acționează ca exemple de sisteme durabile.

Potrivit Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare a Națiunilor Unite (ONU), sustenabilitatea mediului înseamnă acționarea într-un mod care să asigure generațiilor viitoare resursele naturale disponibile pentru a trăi un mod de viață egal, dacă nu mai bun, ca generațiile actuale.

Deși s-ar putea să nu fie universal acceptată, definiția ONU este destul de standard și a fost extinsă de-a lungul anilor pentru a include perspective asupra nevoilor umane și a bunăstării, inclusiv variabile non-economice, cum ar fi educația și sănătatea, aerul și apa curată și protecția frumuseții naturale.
Pe măsură ce populațiile au crescut și ne-am bazat pe resursele naturale ale Pământului – cum ar fi mineralele, petrolul, cărbunele, gazele și multe altele – biodiversitatea și creaturile Pământului, de la păsări la insecte la mamifere, au scăzut în număr.

Cum funcționează durabilitatea mediului
Definițiile variate ale durabilității mediului conduc, în general, la mai multe întrebări cu privire la rolul pe care trebuie să-l joace oamenii. De exemplu, ca specie evolutivă, cum ar trebui să schimbăm modul în care trăim și desfășurăm afaceri pe această planetă pentru a ne asigura că este durabilă pentru generațiile viitoare?

Mulți se întreabă, de asemenea, dacă este posibil să se utilizeze afacerile ca forță catalizatoare din spatele acestei schimbări, deoarece succesul financiar poate fi legat de succesul ecologic și al societății și invers. Indivizii au un rol de jucat, dar la fel și instituțiile care contribuie la cauză pe o scară mai largă. Modalitățile în care putem trăi cu toții mai sustenabil pot lua mai multe forme, cum ar fi:

• Reorganizarea condițiilor de viață sub formă de eco-sate, eco-municipalii și orașe durabile
• Reevaluarea sectoarelor economice (permacultură, construcții verzi, agricultură durabilă) sau a practicilor de muncă, cum ar fi arhitectura durabilă
• Dezvoltarea de noi tehnologii (tehnologii verzi, energie regenerabilă etc.)
• Efectuarea de ajustări în stilul de viață individual care conservă resursele naturale

Întrucât condițiile ecologice și sistemele economice și sociale diferă de la o țară la alta, nu există un plan unic cu privire la modul în care practicile de durabilitate trebuie realizate. Fiecare țară trebuie să lucreze la propria sa politică concretă pentru a se asigura că dezvoltarea durabilă este realizată ca obiectiv global.

În S.U.A., Agenția pentru Protecția Mediului (EPA) este responsabilă pentru stabilirea și aplicarea reglementărilor care implică sustenabilitatea și protecția mediului. Aceste reglementări acoperă:

• Calitatea aerului
• Calitatea apei
• Calitatea solului
• Viața plantelor
• Animale și habitate sălbatice
• Deseuri periculoase
• Emisii de gaze de seră

Încălcările legii de mediu sunt considerate infracțiuni cu guler alb, infractorii riscând amenzi, închisoare, probațiune sau o combinație din mai multe. Cu toate acestea, majoritatea corporațiilor suportă în general amenzi doar pentru încălcările acestor regulamente.

V.3 Social
Dimensiunea socială vizează incluziunea socială, schimbările demografice şi sănătatea publică. De asemenea se include şi echitatea şi coeziunea socială, prin respectarea drepturilor fundamentale, diversităţii culturale, egalității de şanse şi prin combaterea discriminării de orice fel. Dimensiunea socială are ca obiectiv ,,crearea unei societăți incluzive bazată pe solidaritatea între generaţii, care să asigure creşterea calității vieţii cetăţenilor”.

V.4 Economic
Dimensiunea economică se referă la dezvoltarea socio-economică (prosperitate economică) și transportul durabil, prosperitatea economică, prin promovarea cunoașterii, inovării și competivității pentru asigurarea unor standarde de viață ridicate și a unor locuri de muncă abundente și bine plătite. Creșterea competivității și dezvoltării economiei bazate pe cunoaștere include, ca una dintre principalele sub-priorități, îmbunătățirea eficienței energetice și valorificarea resurselor regenerabile de energie în vederea reducerii efectelor schimbărilor climatice.

Cap.VI PROMOVAREA ȘI INTEGRAREA TEMELOR ORIZONTALE

Toate activitățile derulate în cadrul proiectului integrează temele orizontale și temele secundare asumate în cadrul cerererii de finanțare. În cadrul proiectului, dar și la nivelul echipei de implementare ne dorim ca la finalizarea acestuia să ne aducem contribuția la schimbarea mentalităților, la doborârea barierelor sociale , la creșterea gradului de conștientizare al impactului individual asupra mediului și comunității, ne dorim să punem bazele unui comportament civic orientat spre egalitate de șanse și dezvoltare durabilă ca mod de viață.

În cadrul proiectului nostru selecția grupului țintă se face fără discriminare pe criterii etnice, rasiale, religioase, vârstă, dizabilitate,orientare sexuală, opinii. De altfel formularul de înregistrare nu conține referințe la aspecte irelevante pentru desfăsurarea activităților în cadrul proiectului (nu solicităm informații pe teme religioase, stare de sănătate, convingeri sau opinii, orientare sexuală, etc). Toate persoanele domiciliate în regiunile mai puțin dezvoltate ale României, vor putea fi selectați în grupul țintă, vor putea parcurge activitatea de consiliere și informare în carieră și vor putea urma stagiile de pregatire practica, departajarea acestora fiind facuta exclusiv pe baza criteriilor obiective incluse în metodologia de selecție. La încheierea stagiilor și obținerea calificării, vom oferi tututor sprijin în găsirea unui loc de muncă, promovând participarea deplină atât a femeilor cât și a bărbaților la viața economică și socială, bazându-ne strict pe competențele deținute de viitori angajați. Activitățile noastre se desfășoară după un program flexibil , iar implementarea acestora este în continuă adaptare la cerințele grupului țintă (în limitele prevederilor contractului de finanțare), spațiile de desfășurare a evenimentelor și a activităților sunt accesibile persoanelor cu diverse cerințe sau dizabilități.

Cap.VII PROMOVAREA ȘI INTEGRAREA TEMELOR ORIZONTALE

Comisia pentru Egalitatea de Șanse (EOC) a fost înființată pentru a extinde evidențele privind substanțele, codurile de practică, sugestiile pentru angajatori și manageri pe aceeași remunerație, recrutare grupă de muncitori, astfel încât să se respecte egalitatea de sanse in angajare.
Codurile de practică și orientările oferă direcții și sugestii pentru evitarea practicilor discriminatorii, care vizează:
– Eliminarea discriminării pe piața muncii (angajare);
– Oferirea de recomandări cu privire la măsurile ce trebuie luate de angajatori astfel încât să se asigure că personalul nu mai acționează acum contrar regulamentului privind discriminarea genurilor;
– Promovarea egalității de șanse pentru bărbați și femei în angajare. Codul oferă date despre angajatori, sindicate și agenții de ocupare a forței de muncă și măsurile care pot fi luate pentru menținerea egalității de șanse.

RECRUTARE
Este ilegală discriminarea directă sau indirectă pe baza genului în cadrul selecției unui anumit candidat:
Fiecare candidat trebuie evaluat în funcție de capacitatea personală de a-și îndeplini obligațiile și responsabilitățile activității oferite. Nu trebuie să presupunem că numai bărbații sau numai femeile pot desfășura anumite forme de activități;
Trebuie evitate oricare cerințe care ar putea elimina solicitanții de un anumit sex sau persoane căsătorite;
Limitele de vârstă trebuie evitate dacă nu sunt necesare pentru realizarea anumitor activități;
Este ilegală publicarea unui anunț de angajare care sugerează ideea de a discrimina în funcție de sex. De obicei, se recomandă ca acele reclame să încurajeze depunerea de candidaturi din partea candidaților de ambele sexe.
Toate materialele publicitare și alte lucrări specializate asociate cu angajarea, forța de muncă și educația trebuie revizuite pentru a evita aplicarea candidaților doar bărbați.

Alte proiecte cu exemple de bune practice:

SUITCEYES – a fost un proiect HORIZON 2020, finanțat de UE, cu scopul de a dezvolta tehnologii de comunicare haptică pentru persoanele cu surdocecitate. Proiectul a început la 1 ianuarie 2018 și s-a încheiat la 30 iunie 2021. SUITCEYES își propune să combine și să dezvolte tehnologii de ultimă oră și instrumente TIC pentru a dezvolta o interfață haptică inteligentă personalizată („HIPI”) care se bazează pe tehnologii cu senzori, procesare a imaginii și a semnalului, psihofizică, textile inteligente, raționament semantic și calcul afectiv. Proiectul urmărește creșterea gradului de conștientizare a localizării și percepția asupra mediului al utilizatorului, extinderea și îmbunătățirea modurilor de comunicare ale utilizatorilor prin intermediul unei interfețe haptice; promovarea și facilitarea învățării, precum și captarea și extinderea interesului și angajamentul utilizatorilor, încorporează interacțiuni social media.

Rezultatul proiectului nu se limitează la o soluție tehnologică. Sunt efectuate studii ample asupra utilizatorilor pentru a îmbunătăți înțelegerea asupra nevoilor reale ale persoanelor cu surdocecitate și pentru a informa proiectul și deciziile de proiectare și dezvoltare.
Proiectul include, de asemenea, studii de politici, pentru a crește gradul de conștientizare și pentru a facilita politici informate și luarea deciziilor.

COCOHA – Pierderea auzului afectează o proporție din ce în ce mai mare a îmbătrânirii noastre populatie. Este un handicap la locul de muncă, un factor de excludere socială și o cauză a depresiei și demenței. Aparate auditive, în timp ce din multe puncte de vedere sunt un succes, nu sunt de încredere cu zgomotul din medii reverberante tipice vieții de zi cu zi, deoarece acestea de asemenea, amplifică zgomotul: poate fi încă greu de înțeles
partener de conversație într-un restaurant zgomotos sau la ziua de naștere a unui copil parte. Proiectul COCOHA regândește tehnologia aparatelor auditive, de investigarea modalităților de a lăsa dispozitivul să sporească sunetele pe care utilizatorul vrea să le audă și să suprime restul. Pentru a determina sursa de sunet pe care se concentrează utilizatorul, măsoară semnale minuscule din creierul utilizatorului pe care îl folosește apoi pentru a controla dispozitivul. Bazat pe progreselor științifice recente privind decodificarea semnalelor cerebrale, își propune să obțină un semnal de comandă fiabil, eventual împreună cu alte informații precum privirea ochilor și orientarea capului.

BlindPAD – este un dispozitiv personal de asistență pentru nevăzători și persoanele cu deficiențe vizuale care introduc informații bazate pe atingere în mâinile utilizatorilor, exploatând și îmbunătățindu-le abilitățile senzoriale reziduale. Acest afișaj tactil programabil îmbunătățește spațiul, memoria de lucru și abilitățile matematice ale persoanelor cu deficite senzoriale. De asemenea, mărește capacitatea de a-i găsi propria poziţie într-un spaţiu necunoscut şi cunoaşterea spaţială în general dincolo de protocoalele actuale de reabilitare. Este în special util pentru învățarea copiilor bazată pe atingere a conținutului simbolic și pentru abilități de orientare și mobilitate în interior.

Proiectul ABBI – dezvoltă dispozitive inovatoare pentru îmbunătățirea cunoașterii spațiale, mobilitatea și interacțiunea socială a copiilor și adulților cu deficiențe de vedere prin asociaţii naturale audio-motorii şi tactil-motorii. Bazat pe ideea că feedback-ul audio despre mișcările corpului ar putea ajuta orbii să construiască un sentiment de spațiu, proiectul a dezvoltat o brățară audio care adună date spațiale despre cum și unde este mișcarea care apare. Oferă informații relevante pentru controlul posturii, coordonarea motorie și orientarea spațială, reducând riscul de excluderea persoanelor cu dizabilități.

eNHANCE dezvoltă un braț robotic de urmărire a ochilor care ajută oamenii cu deficiențe fizice în sarcinile de atingere și apucare. Dispozitivul este controlat de o interfață intelligent multimodal adaptiv, bazată pe un sistem de detectare a intenției și adaptată
la nevoile specifice ale utilizatorului prin utilizarea unui comportament modelat individual. eNHANCE ajută persoanele cu dizabilități fizice în activitățile din viața de zi cu zi prin îmbunătățirea și antrenarea funcțiilor motorii din extremitățile superioare.

MAMEM își propune să reintegreze în societate oamenii cu dizabilități motorii grave (de exemplu, trăiesc cu boala Parkinson, boală neuromusculară sau o leziune a măduvei spinării) oferindu-le acestora capacitatea de a controla interfețele computerului folosind metode neconvenționale, adică mișcări oculare și bio-semnale în loc de o mână, mouse si tastatura. Ajutând oamenii cu mișcare limitată utilizarea acestor tehnologii noi permite o mai bună comunicare și interacțiune, atât la locul de muncă, cât și la joacă (de exemplu, accesarea rețelelor sociale). Pentru a face acest lucru, MAMEM a dezvoltat

GazeTheWeb, un browser web conceput pentru a fi controlat cu ușurință prin mișcări ale ochilor. Browserul GazeTheWeb permite oamenilor cu dizabilități motorii să acceseze întreaga gamă de servicii bazate pe aplicații web, inclusiv rețelele sociale, folosindu-și doar ochii. Aceasta crește atât viteza, cât și sfera interacțiunilor online, care transformă automat conținutul web, oferind acces prompt la o gamă mai largă de conținut și aplicații. În plus, proiectul s-a adaptat popularului joc de calculator TETRIS pentru a permite persoanelor cu dizabilități motorii sa îl joace împotriva altora folosind mișcări oculare și bio-semnale. Până acum, TETRIS putea fi savurat doar de jucători cu capacități motorii depline, deoarece depindea de comenzi din mouse și tastatură. Cu această nouă versiune, jucătorul poate roti tetrimino (forma) cu mintea lor și o plasează cu privirea lor, în timp ce nivelul de stres al jucătorului, măsurat de un dispozitiv galvanic de răspuns al pielii, controlează viteza cu care tetrimino se mișcă.

Toate proiectele mai sus enumerate oferă o șansă tuturor persoanelor cu diferite dezabilități de varii gravități să se integreze în societate, să aibe acces la locuri de muncă și șanse sporite de a trăi o viață cât mai normală.

Cap.VIII ANEXE

Anexe in documentul original pdf.